Urmăresc acest podcast cu religiozitate, nu doar pentru că ambii sunt legende ale politicii britanice — oameni cu luciditate rară și umor inconfundabil — ci și pentru perspectiva globală asupra politicii internaționale pe care o oferă. Numai în acest an au realizat interviuri remarcabile cu personaje precum noul președinte al Siriei, Ahmad Al-Sharaa, sau cu fiul lui Marwan Barghouti, cel mai important prizonier palestinian, aflat de peste douăzeci de ani într-o închisoare israeliană.
Am ales să distribui episodul cu Dmytro Kuleba pentru că el este, fără îndoială, diplomatul care mă inspiră cel mai mult – un erou care a fost, încă de la anexarea Crimeei din 2014, parte integrantă a diplomației publice ucrainene care a câștigat respectul global și care, ulterior, a condus Ministerul ucrainean de Externe în momentul care a zguduit întreaga lume: începutul invaziei ruse din 2022.
Kuleba și familia sa au o poveste profund estică, cu care se poate identifica orice român. Originar din centrul Ucrainei, Kuleba a avut un străbunic care, fiind țăran considerat chiabur, a avut de ales între a-și dona pământul colhozului sau a fi trimis în Siberia. A ales a doua variantă. Cei patru copii pe care i-a lăsat în urmă au crescut în condiții de sărăcie extremă, fiind priviți mereu în comunitate drept „copiii chiaburului”.
Tatăl lui Kuleba, care mai târziu avea să devină ambasadorul Ucrainei în Egipt și Armenia, s-a afirmat cu greu în serviciul public al Uniunii Sovietice din cauza acestei moșteniri și, din acest motiv, și-a început cariera într-un context complicat – drept consilier politic al Armatei Roșii în Afganistan, la mijlocul anilor ’80.
Relatările lui Kuleba despre invazia din Ucraina sunt inspiraționale nu prin senzaționalism, ci prin patriotismul lor, combinat cu un optimism greu de egalat. La un moment dat, în interviu, spune că a avut onoarea să-și servească țara într-un moment extrem de greu, în care nimeni nu credea că Ucraina poate rezista invaziei ruse:
„Reprezint o națiune care, din nefericire, a trebuit să plătească mereu cu propriul sânge pentru a fi observată și recunoscută. Deci, la începutul invaziei, nu am avut nicio iluzie că va veni cineva în ajutorul nostru până când nu vom dovedi că suntem capabili să ripostăm și să supraviețuim.”
Această luciditate, transmisă fără patetism, definește întreaga sa abordare asupra războiului.
Un moment deosebit este relatarea despre o vizită la Kyiv a secretarului de stat american Antony Blinken, din ianuarie 2022, cu puțin timp înaintea invaziei, când Kuleba i-a spus:
„Dragă Antony, toți predecesorii mei care au îndrăznit să înfrunte Rusia au sfârșit fie morți, fie scriindu-și memoriile în exil. Eu îți promit că îmi voi scrie memoriile la Kyiv.”
Apoi, vorbind despre ce înseamnă viața în timpul unui război, spune că acesta te învață trei lucruri:
1. că moartea și distrugerea vor continua, indiferent ce faci tu ca om;
2. că, oricât de grea ar fi fost noaptea dinainte, între explozii și atacuri cu drone, a doua zi dimineață trebuie să te aduni, să plimbi câinele, să-ți bei cafeaua și să mergi la muncă;
3. și, mai ales, că trebuie să rămâi optimist — pentru că nimeni nu are dreptul să-i permită lui Vladimir Putin să-l ucidă sufletește înainte de a-l ucide fizic.
Mihaela Herbel
Descoperă mai multe la Colecționarul | revista colecționarilor din România
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
