Suntem Luiza Vasiliu și Victor Ilie, doi jurnaliști care scriu de-o juma de viață despre abuzuri, corupție, infractori și nedreptăți. Dacă ați citit investigații despre Dragnea, Burnei, Tate sau Marele Alb, ne-ați mai citit deja. Dacă nu, bine-ați venit!

Trei ani de când am fost urmăriți pe stradă cu tot cu copil de agenți ai structurilor de forță din România. Pe-atunci, credeam că e crima organizată mână-n mână cu frații Tate. Ne-a luat ceva să ne dăm seama că erau de fapt oameni plătiți din banii noștri, ai tuturor, ca să prindă infractori. În loc să meargă pe urmele funcționarului corupt, au luat-o pe urma jurnalistului care investiga funcționarul corupt. Două luni au ascultat toate conversațiile telefonice, câteva zile l-au urmărit pe stradă și l-au pozat în fața redacției („măsuri de supraveghere audio-video”).

În cele din urmă, au închis dosarul din lipsă de probe.

DNA Iași, instituția care a decis să urmărească reporterul în locul infractorului, era condusă atunci de Cristina Chiriac, procuroarea care a ținut la sertar probele violului din dosarul episcopului Onilă. În aprilie 2026, invitată de secția de procurori a CSM să explice de ce n-a sesizat instituția competentă în cazul Onilă, Chiriac a răspuns că nu are nimic să-și reproșeze.

Președintele a acceptat bucuros numirea ei în funcția de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, insistând, în ciuda investigațiilor jurnalistice ale colegilor de la Să fie lumină și a informațiilor consemnate în dosarul care a dus la condamnarea episcopului Onilă, că în înregistrările din sertarul procuroarei nu zăcea nici o infracțiune.

Am spus ce-am pățit anul trecut pe Balkan Insight și aici, pe Drepturi și strâmbe. Am scris și despre alte cazuri de jurnaliști din Iași hărțuiți de stat pentru munca lor despre încrengăturile din administrația locală. Aceeași logică strâmbă: în loc să cerceteze corupția din bani publici, DNA Iași deschidea dosare jurnaliștilor care scoteau la iveală mizeria de sub preș.